„Cărţile mele de versuri sunt poveşti. Au crescut pe un schelet narativ, s-au vertebrat epic, deşi formal s-au folosit de artificiile stilistice ale poeziei. În Poză retuşată am încercat să fixez contorsiunile unei poveşti de dragoste, în Nordul am vorbit despre copilărie, şi traumă, şi sentimentul de minoritar în ultimul deceniu de comunism, în Credinţa am încercat să-mi înţeleg mai bine trecutul faulknerian şi convulsiv, iar în Autoimun am vorbit despre boală, maturitate şi implacabil. Fiecare poezie e, de fapt, un fragment al istoriei pe care o subîntinde. Prin urmare, orice antologare e aproape imposibil de făcut. Am operat totuşi o selecţie pe primul volum, căruia i-am adăugat şi câteva texte inedite, pe când Autoimun, de pildă, este inclus integral. Celelalte două cărţi reiau antologia Cenotaf, apărută în anul 2006.“ (Ioana NICOLAIE, iunie 2015)

„O autoare sobră de un subtil rafinament, ale cărei legături subterane dezvăluie o sensibilitate atipică pentru timpurile noastre, de o originalitate frapantă.“ (Andrei BODIU)

„O poetă cu o scriitură singulară la noi – o scriitură feminină, inteligentă, profundă, seducătoare şi prietenoasă.“ (Marius CHIVU)

„Ca o altă Eliză, fata-fetiţă devine «fărmecătoare», o vrăjitoare bună «strivind urzici pe prispă şi în oale», urzind cămăşi de cuvinte pentru cei 11 fraţi şi aducându-i astfel la viaţă.“ (Simona SORA)

Cosmin Ciotloș, „Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit“ (România literară, septembrie 2015)